vorbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. –
Vorbă +
suf. -ărie.vorbărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)VORBĂRIE bălăceală, blablà, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci.
vorbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vorbăríe s. f.,
art. vorbăría, g.-d. vorbăríi, art. vorbăríeivorbărie (Dicționaru limbii românești, 1939)vorbăríe f. (d.
vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie.
vorbărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. —
Vorbă +
suf. -
ărie.