vorbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORBÍ, vorbesc, vb. IV.
1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊
Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine.
A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦
Tranz. A rosti cuvinte. ◊
Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau
verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva.
Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦
Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦
Fig. A pleda în favoarea cuiva.
2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta.
3. Refl. recipr. și
intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din
vorbă.vorbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vorbí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vorbésc, imperf. 3
sg. vorbeá; conj. prez. 3
să vorbeáscăvorbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORBÍ, vorbesc, vb. IV.
1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊
Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine.
A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦
Tranz. A rosti cuvinte. ◊
Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau
verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. îi vorbesc și nu-mi răspunde, ◊ A se exprima într-o anumită limbă. ♦
A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦
Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦
Fig. A pleda în favoarea cuiva.
2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta.
3. Refl. recipr. și
intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. — Din
vorbă.vorbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vorbì v.
1. a articula vorbe:
copilașul începe a vorbi; 2. se zice de păsările cari imitează limba omului:
papagalul vorbește; 3. a manifesta ideile prin vorbe sau semne:
muții vorbesc cu degetele; 4. a se exprima:
vorbește frumos; 5. a se întreține:
a vorbi despre literatură; 6. a se exprima într´o limbă:
a vorbi englezește; 7. a se înțelege cu cineva:
ea se vorbi cu fiul să mai facă o încercare PANN.