vonicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VONICÉR, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile în patru muchii și cu flori albe-verzui; salbă-moale (
Evonymus europaeus) –
Et. nec.vonicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vonicér s. m.,
pl. vonicérivonicer (Dicționaru limbii românești, 1939)vonicér m. V.
salbă 2.vonicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VONICÉR, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile în patru muchii și cu flori albe-verzui; salbă-moale (
Evonymus europaeus). —
Et. nec.