vomitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOMITÓRIU, vomitorii, s. n. (În antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din
lat. vomitorium.vomitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)VOMITÓRIU s.n. (
Ant.) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. [Pron.
-riu. / < lat.
vomitorium, cf. fr.
vomitoire].
vomitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOMITÓRIU s. n. loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului, la romani. (< lat.
vomitorium)
vomitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vomitóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. vomitóriul; pl. vomitórii, art. vomitóriile (-ri-i-)vomitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOMITÓRIU, vomitorii, s. n. (în Antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. —
Din lat. vomitorium.