vomitiv - explicat in DEX

vomitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.

vomitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif].

vomitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă voma; emetic. (< fr. vomitif)

vomitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vomitív¹ adj. m., pl. vomitívi; f. vomitívă, pl. vomitíve

vomitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vomitív² s. n., pl. vomitíve

vomitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vomitív, -ă adj. (d. lat. vómitus, vărsat, vomitat, cu sufixu -iv; fr. vomitif). Med. Care cauzează vărsăturĭ, emetic: medicament vomitiv. S. n., pl. e. Medicament vomitiv.

vomitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vomitiv a. și n. remediu care face să vomiteze: vomitivele cele mai întrebuințate sunt ipecacuana și emeticul.

vomitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOMITÍV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. — Din fr. vomitif.