vomitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de
a vomita; vomă, vomisment. –
V. vomita.vomitare (Dicționar de neologisme, 1986)VOMITÁRE s.f. Acțiunea de a vomita și rezultatul ei; vomare; vomisment. [<
vomita].
vomitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vomitáre s. f.,
g.-d. art. vomitắrii; pl. vomitắrivomitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOMITÁRE, vomitări, s. f. Faptul de
a vomita; vomă, vomisment. —
V. vomita.