vomita - explicat in DEX

vomita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.

vomita (Dicționar de neologisme, 1986)
VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].

vomita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)

vomita (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.

vomita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítă

vomità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.

vomita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOMITÁ, vomit, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. — Din it., lat. vomitare.