visător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație;
p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. –
Visa +
suf. -ător.