viscere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍSCERE s. n.pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; măruntaie. – Din
fr. viscère.viscere (Dicționar de neologisme, 1986)VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma
viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr.
viscère, lat.
viscera].
viscere (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÍSCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se găsesc în cavitatea toracică și abdominală a corpului; măruntaie. (< fr.
viscères)
viscere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víscere s. n. pl.viscere (Dicționaru limbii românești, 1939)*víscere n. pl. (lat.
viscus, pl.
viscera).
Anat. Rar. Măruntaĭe.
viscere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISCÉRE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și la animale; măruntaie. — Din
fr. viscère.