visa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISÁ, visez, vb. I.
1. Tranz. A avea un vis (
1) în timpul somnului, a vedea în vis pe cineva sau ceva. ♦
Refl. A se vedea în vis. ◊
Expr. Unde te visezi? = unde crezi că te afli? unde te trezești?
2. Intranz. A se lăsa în voia gândurilor, a imaginației; a-și imagina; a medita.
3. Tranz.,
intranz. și
refl. A dori ceva (cu ardoare), a râvni la ceva. – Din
vis.visa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)visá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
viseázăvisà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)visà v.
1. a avea vise în somn;
2. a fi în delir;
3. a se amăgi cu idei himerice;
4. a spune lucruri extravagante.
visa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISÁ, visez, vb. I.
1. Tranz. A avea un vis (
1) în timpul somnului, a vedea în vis pe cineva sau ceva. ♦
Refl. A se vedea în vis. ◊
Expr. Unde te visezi? = unde crezi că te afli? unde te trezești?
2. Intranz. A se lăsa în voia gândurilor, a imaginației; a-și imagina; a medita.
3. Tranz. și
intranz. Fig. A-i trece cuiva prin gând. ◊
Expr. (
Intranz.)
Când nici nu visezi sau
când cu gândul nu visezi = pe neașteptate. ♦
Tranz.,
intranz. și
refl. A dori ceva (cu ardoare), a râvni la ceva. — Din
vis.