visare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISÁRE, visări, s. f. Faptul de
a visa; reverie, meditație. ♦ Fantezie. –
V. visa.visare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)visáre s. f.,
g.-d. art. visắrii; pl. visắrivisare (Dicționaru limbii românești, 1939)visáre f. Acțiunea de a visa. Reverie, imaginațiune vagă. Ideĭe vană, himeră:
visările ideologilor.visare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)visare f.
1. acțiune de a visa;
2. reverie:
visări dulci și senine EM.
visare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISÁRE, visări, s. f. Faptul de
a visa, reverie, meditație. ♦ Fantezie. —
V. visa.