uzură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦
Fig. Slăbire, oboseală, epuizare.
2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din
fr. usure.uzură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (
Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din
lat. usura, fr. usure.uzură (Marele dicționar de neologisme, 2000)UZÚRĂ1 s.f.
1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦
Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.
uzură (Dicționar de neologisme, 1986)UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (
Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare.
2. (
Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr.
usure, it., lat.
usura].
uzură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzúră1 (deteriorare)
s. f.,
g.-d. art. uzúriiuzură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzúră2 (camătă, corupție) (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. uzúrii; pl. uzúriuzură (Dicționaru limbii românești, 1939)*uzúră f., pl.
ĭ (lat.
usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin [!] întrebuințare:
uzura instrumentelor. Camătă.
uzură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uzură f. camătă.
uzură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦
Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22.
Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. — Din fr. usure.
uzură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (
înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. —
Din lat. usura, fr. usure.