uzual - explicat in DEX

uzual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis.

uzual (Dicționar de neologisme, 1986)
UZUÁL, -Ă adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].

uzual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZUÁL, -Ă adj. folosit în mod curent. ◊ frecvent, obișnuit. (< fr. usiuel, lat. usualis)

uzual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále

uzual (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzuál, -ă adj. (lat. usualis). Pentru întrebuințarea de toate zilele, obișnuit, curent: obĭecte, cuvinte uzuale. Adv. În mod uzual.

uzual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzual a. de care cineva se servă obișnuit: termeni uzuali.

uzual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] — Din fr. usuel, lat. usualis.