uzitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din
fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.uzitat (Dicționar de neologisme, 1986)UZITÁT, -Ă adj. De folosință, obișnuit. [<
uzita].
uzitat (Dicționaru limbii românești, 1939)*uzitát, -ă adj. (lat.
usitatus). Întrebuințat:
chinina e foarte uzitată în farmacie. Obișnuit:
un cuvînt foarte uzitat, vinu e foarte uzitat la masa luĭ.uzitat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uzitat a. obișnuit.
uzitat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. — Din
fr. usité, lat. usitatus, it. usitato.