uzita - explicat in DEX

uzita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

uzita (Dicționar de neologisme, 1986)
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].

uzita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité)

uzita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză

uzita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. — Din uzitat (derivat regresiv).