ursire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URSÍRE,ursiri, s. f. Faptul de a ursi. – V. ursi.
ursire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !ursíre s. f., g.-d. art. ursírii; pl. ursíri
ursire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URSÍRE,ursiri, s. f. Faptul de a ursi. — V. ursi.