urgentare - explicat in DEX

urgentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.

urgentare (Dicționar de neologisme, 1986)
URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].

urgentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urgentáre s. f., g.-d. art. urgentắrii; pl. urgentắri

urgentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. — V. urgenta.