urgenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URGENTÁ, urgentez, vb. I.
Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din
urgent.urgenta (Dicționar de neologisme, 1986)URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [<
urgent].
urgenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
urgenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urgentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
urgenteázăurgenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URGENTÁ, urgentez, vb. I.
Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. — Din
urgent.