urgent - explicat in DEX

urgent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

urgent (Dicționar de neologisme, 1986)
URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].

urgent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)

urgent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent. – Der. urgență, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).

urgent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urgént adj. m., pl. urgénți; f. urgéntă, pl. urgénte

urgent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*urgént, -ă adj. (lat. úrgens, -éntis, d. urgére, a grăbi). Grabnic: scrisoare urgentă. Adv. A trimete urgent.

urgent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urgent a. grabnic, care nu suferă întârziere: afacere urgentă.

urgent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede. — Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.