urgisire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URGISÍRE,urgisiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi.
urgisire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) urgisíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri
urgisire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URGISÍRE,urgisiri, s. f. (înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. — V. urgisi.