umanitar - explicat in DEX

umanitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. – Din fr. humanitaire.

umanitar (Dicționar de neologisme, 1986)
UMANITÁR, -Ă adj. Care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate. [Cf. fr. humanitaire].

umanitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UMANITÁR, -Ă adj. care se preocupă de binele omenirii, filantropic, plin de umanitate. (< fr. humanitaire)

umanitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umanitár adj. m., pl. umanitári; f. umanitáră, pl. umanitáre

umanitar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*umanitár, -ă adj. (d. umanitate; fr. humanitaire). Care interesează umanitatea (omenirea): instituțiunĭ umanitare. Care se interesează (se ocupă) de umanitate: un filosof [!] umanitar.

umanitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
umanitar a. 1. ce interesează umanitatea sau cultura umană: studii umanitare; 2. care se ocupă de interesele omenirii: filozof umanitar.

umanitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. — Din fr. humanitaire.