umanitarist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMANITARÍST, -Ă, umanitariști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al umanitarismului.
2. Adj. Care aparține umanitarismului, privitor la umanitarism. – Din
fr. humanitariste.umanitarist (Dicționar de neologisme, 1986)UMANITARÍST, -Ă adj. Referitor la umanitarism, propriu umanitarismului. //
s.m. și f. Adept al umanitarismului. [Cf. fr.
humanitariste].
umanitarist (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMANITARÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al umanitarismului. (< fr.
humanitariste)
umanitarist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umanitaríst adj. m.,
s. m.,
pl. umanitaríști; adj. f.,
s. f. umanitarístă, pl. umanitarísteumanitarist (Dicționaru limbii românești, 1939)*umanitaríst, -ă s. și adj. Care are tendențe [!] umanitare:
filosof [!], spirit umanitarist. V.
pacifist.umanitarist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMANITARÍST, -Ă, umanitariști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al umanitarismului.
2. Adj. Care aparține umanitarismului, privitor la umanitarism. — Din
fr. humanitariste.