umanistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (
2). ◊
Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc.
Învățământ umanistic sau
secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din
germ. humanistisch.umanistic (Dicționar de neologisme, 1986)UMANÍSTIC, -Ă adj. Umanist. ♦
Învățământ umanistic = învățământ având la bază studiul limbilor clasice;
științe umanistice = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. [<
umanist +
-ic].
umanistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMANÍSTIC, -Ă adj. umanist. ♦ învățământ ~ = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe če = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. (< germ.
humanistisch)
umanistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umanístic adj. m.,
pl. umanístici; f. umanístică, pl. umanísticeumanistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (
2). ◊
Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc.
Învățământ umanistic sau
secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. — Din
germ. humanistisch.