ultim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii.
A sosit ultimul. Ultima carte. ◊
Ultima oră = rubrică având cele mai noi știri dintr-o gazetă. – Din
lat. ultimus, it. ultimo.