ultraacustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULTRAACÚSTIC, -Ă, adj.,
s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor.
2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [
Pr.:
-tra-a-] –
Ultra- +
acustică. Cf. fr. ultraacoustique.ultraacustic (Dicționar de neologisme, 1986)ULTRAACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacustică; ultrasonor. [Cf. germ.
ultraakustisch].
ultraacustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULTRAACÚSTIC, -Ă I.
adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor. II. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele. (< fr.
ultraacoustique, /II/ germ.
Ultraakustik)
ultraacustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj.,
s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor.
2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [
Pr.: -
tra-a-] — Din
fr. ultraacoustique.