ultra - explicat in DEX

ultra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULTRA- Element de compunere însemnând „peste măsură de”, „foarte”, „extrem de”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. ultra-.

ultra (Dicționar de neologisme, 1986)
ULTRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „foarte”, „extrem de”, „dincolo”, „de peste”. [< fr., it. ultra-, cf. lat. ultra – dincolo, peste].

ultra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
últra (fam.) adj. invar.

ultra
ÚLTRA² adj. inv. (Fam.) 1. Care se referă la grupuri (politice etc.), ideologii sau persoane aparținând extremei dreapte. 2. Care se referă la grupuri, ideologii sau persoane care se manifestă prin opinii sau acțiuni extremiste. [DRAE; în DOOM 2]

ultra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ULTRA- pref. „foarte”, „extrem, excesiv de”, „dincolo”, „de peste”. (< fr. ultra-, cf. lat. ultra)

ultra (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ultra- (lat. ultra, dincolo), prefix care arată intensitatea, superioritatea saŭ exagerarea: raze ultra-violete, ultra-marin, ultra-hoț. V. extra, trans, baș.

ultra (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ultra prep. latină ce însemnează dincolo și la fig. exagerat: ultra-demagog, ultra-liberal.

ultra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULTRA¹- Element de compunere cu sensul de „peste măsură de”, „foarte”, „extrem de”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. — Din lat., fr, ultra-.

ultra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULTRA² adj. invar. (Fam.) Grozav. — Din fr. ultra.