troleu - explicat in DEX

troleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.

troleu (Dicționar de neologisme, 1986)
TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].

troleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)

troleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
troléu (-uri), s. n. – 1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.

troleu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
troleu, trolee s. n. (er.) penis.

troleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troléu (priză, troleibuz) s. n., art. troléul; pl. trolée

troleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. -— Din fr. trolley.