trombă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză;
p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din
fr. trombe.