troleibuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROLEIBÚZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (
2). – Din
fr. trolleybus.troleibuz (Dicționar de neologisme, 1986)TROLEIBÚZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron.
-lei-buz. / < fr., engl.
trolleybus].
troleibuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROLEIBÚZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr.
trolleybus)
troleibuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)troleibúz s. n.,
pl. troleibúzetroleibuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROLEIBÚZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu fracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (
2). — Din
fr. trolleybus.