troienit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROIENÍT, -Ă, troieniți, -te, adj. Acoperit cu troiene (de zăpadă); înzăpezit. [
Pr.:
tro-ie-] –
V. troieni.troienit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)troienit a. acoperit cu zăpadă:
pe câmpul alb și troienit Al.
troienit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROIENÍT, -Ă, troieniți, -te, adj. Acoperit cu troiene (de zăpadă); înzăpezit. [
Pr.:
tro-ie-] —
V. troieni.