tricota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICOTÁ, tricotez, vb. I.
Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot;
p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊
Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din
fr. tricoter.tricota (Dicționar de neologisme, 1986)TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr.
tricoter].
tricota (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr.
tricoter)
tricota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tricoteázătricotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.
tricota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICOTÁ, tricotez, vb. I.
Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot;
p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊
Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. — Din
fr. tricoter.