tricord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICÓRD, tricorduri, s. n. (
Muz.) Scară diatonică din trei trepte, limitată într-un interval de terță sau de cvartă. – Din
fr. tricorde.tricord (Dicționar de neologisme, 1986)TRICÓRD s.n. Scară diatonică din trei trepte, limitată într-un interval de terță sau de cvartă. [Pl.
-duri. / < fr.
tricorde, cf. gr.
tri – cu trei,
chorde – coardă].
tricord (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICÓRD s. n. (muz.) scară diatonică din trei trepte, cu un interval de terță sau de cvartă. (< fr.
tricorde)
tricord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricórd s. n.,
pl. tricórduritricord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICÓRD, tricorduri, s. n. (
Muz.) Scară diatonică din trei trepte, limitată într-un interval de terță sau de cvartă. — Din
fr. tricorde.