tricota - explicat in DEX

tricota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

tricota (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].

tricota (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)

tricota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tricotá (a ~) vb., ind. prez. 3 tricoteáză

tricotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.

tricota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. — Din fr. tricoter.