tricotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICOTÁRE, tricotări, s. f. Acțiunea de
a tricota și rezultatul ei; tricotat. –
V. tricota.tricotare (Dicționar de neologisme, 1986)TRICOTÁRE s.f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotat. [<
tricota].
tricotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricotáre s. f.,
g.-d. art. tricotắrii; pl. tricotắritricotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICOTÁRE, tricotări, s. f. Acțiunea de
a tricota și rezultatul ei; tricotat. —
V. tricota.