tricorn - explicat in DEX

tricorn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească având borurile îndoite în trei colțuri, care se purta în trecut. – Din fr. tricorne.

tricorn (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICÓRN s.n. Pălărie bărbătească cu trei colțuri. [< fr. tricorne].

tricorn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICÓRN I. s. m. animal imaginar cu trei coarne. II. s. n. pălărie bărbătească din trecut, cu trei colțuri. (< fr. tricorne)

tricorn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tricórn s. n., pl. tricórnuri

tricorn (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tricórn n., pl. urĭ și oarne (fr. tricorne, d. lat. tricornis, cu treĭ coarne. V. bicorn). Șleapcă, pălărie moale în treĭ colțurĭ.

tricorn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tricorn n. pălărie cu trei colțuri.

tricorn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească cu borurile îndoite în trei colțuri, care se purta în trecut. — Din fr. tricorne.