tricotaj - explicat in DEX

tricotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.

tricotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICOTÁJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].

tricotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICOTÁJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)

tricotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tricotáj s. n., pl. tricotáje

tricotaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
tricotáj n., pl. e (fr. tricotage). Barb. Acțiunea de a tricota (a împleti). Împletitură.

tricotaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tricotaj n. împletitul ciorapilor.

tricotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. — Din fr. tricotage.