tribună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBÚNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție din lemn, din beton, din piatră etc., de obicei cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.;
p. restr. fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate).
2. Loc înălțat, platformă, estradă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. – Din
fr. tribune.