tribunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășura activitatea un tribun. – Din
fr. tribunat, lat. tribunatus.tribunat (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBUNÁT s.n. (
Ist.) Funcția și demnitatea de tribun; durata acestei funcții. ♦ Adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. [< lat.
tribunatus, cf. fr.
tribunat].
tribunat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBUNÁT s. n. 1. funcția, demnitatea de tribun; durata acestei funcții. 2. adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 179
9, care discuta legile fără a le vota. (< fr.
tribunat, lat.
tribunatus)
tribunat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tribunát s. n.,
pl. tribunátetribunat (Dicționaru limbii românești, 1939)*tribunát n., pl.
e (lat.
tribunatus). Funcțiunea de tribun. Durata eĭ.
tribunat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășură activitatea un tribun. — Din
fr. tribunat, lat. tribunatus.