tribunal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBUNÁL, tribunale, s. n. 1. Instanță judecătorească (cu atribuții determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ.
2. Local în care funcționează tribunalul (
1).
3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (
1). – Din
fr.,
lat. tribunal.tribunal (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBUNÁL s.n. 1. Instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale).
2. Local unde funcționează o astfel de instanță.
3. Complet care judecă o cauză, un proces. [Pl.
-le, -luri. / < fr.
tribunal, cf. lat.
tribunal].
tribunal (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBUNÁL s. n. 1. estradă amenajată într-o bazilică romană sau într-o unitate militară, pe care stăteau magistrații și, respectiv, comandanții. 2. instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale). 3. local în care funcționează o astfel de instanță. 4. complet care judecă o cauză, un proces. (< fr., lat.
tribunal)
tribunal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tribunál s. n.,
pl. tribunáletribunal (Dicționaru limbii românești, 1939)*tribunál n., pl.
e (lat.
tribúnal, tribunális). Judecătorie maĭ mare de cît [!] judecătoria propriŭ zisă și maĭ mică de cît [!] curtea de apel:
tribunal civil, comercial, corecțional. Magistrațiĭ care compun această judecătorie:
tot tribunalu, prezident de tribunal. Fig. Jurisdicțiune morală:
tribunalu conștiințeĭ.tribunal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tribunal n.
1. jurisdicțiunea unui magistrat sau a mai multora cari judecă împreună:
tribunal civil, comercial, corecțional; 2. înșiși acești magistrați:
tribunalul va decide; 3. locul unde rezidă:
s’a dus la tribunal; 4. fig. jurisdicțiunea lucrurilor morale:
tribunalul opiniunii, tribunalul conștiinței.tribunal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBUNÁL, tribunale, s. n. 1. Organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice, precum și unele recursuri (extraordinare). ♦ (în vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și Curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ.
2. Clădirea în care funcționează tribunalul (
1).
3. Complet de judecată la un tribunal (
1). — Din
fr.,
lat. tribunal.