tribrah - explicat in DEX

tribrah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIBRÁH, tribrahi, s. m. Picior metric în poezia greco-latină alcătuit din trei silabe scurte. – Din fr. tribraque (după amfibrah).

tribrah (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIBRÁH s.m. Picior metric alcătuit din trei silabe scurte. [Cf. fr. tribraque, germ. Tribrachys < gr. tri – trei, brachys – scurt].

tribrah (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIBRÁH s. m. picior de vers greco-latin din trei silabe scurte. (< fr. tribraque)

tribrah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tribráh (tri-brah) s. m., pl. tribráhi

tribrah (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tribráh n., pl. urĭ și e (vgr. tribrahys). Proz. Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din treĭ silabe scurte.

tribrah (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIBRÁH, tribrahi, s. m. Picior metric în poezia greco-latină alcătuit din trei silabe scurte. — Din fr. tribraque (după amfibrah).