tribunician(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !tribunicián(-ci-an) adj. m., pl. tribuniciéni; f. tribuniciánă, pl. tribuniciéne
tribunician(Dicționaru limbii românești, 1939) *tribunicián, -ă adj. (lat. tribunicius). De tribun: puterea tribuniciană.