topitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPITORÍE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. –
Topitor +
suf. -ie.topitorie (Dicționaru limbii românești, 1939)topitoríe f. Fabrică de topit metale, turnătorie. V.
legniță.topitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topitoríe s. f.,
art. topitoría, g.-d. art. topitoríei; pl. topitoríi, art. topitoríiletopitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPITORÍE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. —
Topitor +
suf. -
ie.