topitoare - explicat in DEX

topitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

topitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
topitoáre¹ (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
topitoáre² (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre

topitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.