topitor - explicat in DEX

topitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

topitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.

topitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
topitór¹ (muncitor) s. m., pl. topitóri

topitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
topitór² (instalație) s. n., pl. topitoáre

topitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
topitor m. cel ce topește.

topitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). — Topi + suf. -tor.