topist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPÍST, topiști, s. m. Persoană care stabilește topuri
2. –
Top2 +
suf. -ist.topist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPÍST, -Ă s. m. f. cel care alcătuiește un top
1. (< top
1 + -ist)
topist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)topist, -ă, topiști, -iste s. m., s. f. meloman care participă, prin votul său, la stabilirea clasamentelor publicate în rubrici sau periodice de specialitate
topist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPÍST, topiști, s. m. Persoană care stabilește topuri
2. —
Top2 +
suf. -
ist.