tocire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOCÍRE,tociri, s. f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. – V. toci.
tocire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tocíre s. f., g.-d. art. tocírii; pl. tocíri
tocire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOCÍRE,tociri, s. f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. — V. toci.