tocitoare - explicat in DEX

tocitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin [!] învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan.

tocitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocitoáre s. f., g.-d. art. tocitórii; pl. tocitóri

tocitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tocitoare f. cadă mare pentru strugurii sdrobiți sau pentru acrirea verzei: tocitori de metal. [V. stocì].