tocilar - explicat in DEX

tocilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.

tocilar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tocilar, tocilari s. m. v. tocar

tocilar (Dicționaru limbii românești, 1939)
tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.

tocilar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tocilár s. m., pl. tocilári

tocilar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tocilar m. cel ce ascute la tocilă.

tocilar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. — Tocilă + suf. -ar.