tocitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m.,
s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră.
2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. –
Toci +
suf. -tor.tocitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tocitór s. m.,
pl. tocitóritocitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m.,
s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră.
2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. —
Toci +
suf. -
tor.