tocilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. –
Tocilă +
suf. -ar.